Sunt friguroasa,dar imi place sa port vesminte subtiri. Sunt puternica, dar imi place sa fiu alintata. Sunt femeie, dar ma tratez, luandu-ma la tranta cu decizii barbatesti, cu businessuri complicate, cu alegeri taioase, cu datorii grave, cu credite incurcate, cu suparari viguroase.

Traiesc de-o viata balansandu-ma intre decizii contrare, ma invart intr-un univers de contraste. Aleg mult si culeg prost. Tanjesc sa invat regulile comparatiei sanatoase, dar nu izbutesc sa diferentiez binele de mai bine, raul de mai putin rau. In vreme ce altii traiesc in parul vietii,eu merg indarjit, in raspar.

Cumpar haine fara sa-mi pot motiva prea bine alegerile si mi s-a intamplat nu o data sa ajung acasa si sa constat ca n-as putea imbraca niciodata ce-am scos din punga de la mall. Ma incapatanez sa iubesc barbati pe care-i vreau smulsi din lumi ce-mi sunt pe de-a-ntregul straine si, dupa nesfarsite luni de plans si truda, ma fulgera durerea ca n-as putea vietui nici o singura zi langa cel pe care am luptat sa-l imblanzesc. Si-atunci ma-ntreb, hotarata sa rad, pregatita sa plang: ce tinute de toamna a tineretii sa aleg? Ce conduite mature, pentru anotimpurile intelepciunii, sa adopt?

E toamna, mi-e frig, dar imbrac,indaratnic, vesminte subtiri. E tarziu, mi-e frica de nopti fara imbratisare, dar ma mandresc mai departe cu gandul frumos ca nu stiu sa iert, ca nu pot sa uit. Ma invart ametitor intr-un univers de contraste, dar n-am curajul sa opresc planeta, nu-ndraznesc sa vreau sa cobor. E toamna. E frig. E frumos.

     Mai intai s-a intamplat minunea si ne-am indragostit unul de altul. O buna, uimitoare bucata de vreme, n-am avut nevoie de nimic altceva decat de noi insine. Am asteptat iarna, sperand sa ne inzapezim (pana la varfurile brazilor,pana peste crestele muntilor) intr-o coliba. Am dorit o vara sloboda si turcoaz, visand sa tragem perdeaua spre lume dintr-un cort asezat departe de orice pas cunoscut. Fericiti sa petrecem in doi, doar in doi,obligatoriu in doi, zile si nopti nesfarsite. Fara sa stim ce inseamna plictisul, fara sa tanjim dupa tumult. Convinsi ca avem in noi destula ardere, destula poveste, ca sa nu ne fie in nici o seara frig.

    NICI NU MAI STIU CARE DINTRE NOI A VRUT SA CRAPE USA INSPRE RESTUL LUMII. Doar putin, sa vedem ce se mai intampla cu ceilalti. Doar putin, sa ne vada si ceilalti ce fericiti suntem. Am simtit apoi pofta sa privim pe furis, ca prin gaura cheii,catre afara. Si mai tarziu s-a luminat in noi, ca intr-un miez de noapte, NEVOIA DE LIBERTATE. Lui i se facuse dor sa petreaca departe de mine nopti fabuloase, netraite pana atunci. Mie mi se facuse pofta sa-mi reexersez farmecul impietrit, ce paradox, intr-o mare iubire…

    De atunci stiu ca, de fiecare data cand incep sa simt nevoia de evadari fugare,povestea mea de dragoste sta sa se duca de rapa. Cand incepe sa ma ademeneasca dorinta de a petrece timp de aur, timp luminat si cu altcineva decat cu el, pricep ca amorul meu cu nabadai a decazut intr-un respect cuviincios, in iubire amabila, amara, fara flacari si fara cenusa. FARA VIITOR.

  O data cu ispita libertatii incepe sfarsitul iubirii. Degeaba ne prefacem ca, intr-o lume moderna, dragostea nu poate rezista fara independenta. Iubirile mari si fericite n-au nevoie de martori, n-au nevoie de moarte. Nici de butaforie, nici de spectacol, nici de artificii. Iubirea e o stare edenica. Dar pentru ca nu suntem pregatiti sa induram fericirea cumplita pe care o aduce cu ea, sub pretextul dorului de libertate, fugim din Paradis.

    SI NE INTOARCEM UNDE ? ?