Incerc sa ma bucur de fiecare moment la intensitate maxima.

Viata e atat de grea uneori si ai impresia ca problemele si iuresul ei te doboara, iti vine sa depui armele si sa fugi…

Ne lasam angrenati in activitatile zilnice, ne lasam coplesiti de munca si uitam ( sau pretindem ca nu mai avem timp) de noi, de ceea ce ne face bine sufletului, mintii, fiintei noastre.

Dar eu m-am hotarat sa sparg acest tipar, caci nu-i asa, este deja un tipar al zilelor in care ne ducem existenta. Si de cand mi-am propus acest lucru ( adik de vreo 4 luni) sunt mai relaxata, ma simt adeseori fericita si remarc aproape in fiecare zi ca viata e frumoasa. Ii privesc pe cei din jur cum se zbat intr-o rutina a stresului, datoriilor, incercarii de a face ceva…ce?!

Imi pare rau sa intalnesc oameni frumosi, oameni bogati sufleteste, oameni minunati care doar din dorinta de a realiza si de a se realiza pe propriul merit, nu mai au vreme pentru viata. Si nici nu reusesc sa se bucure de momentele libere doar pentru ca mintea lor este mereu in actiune, mereu la lucru.

Dar eu, eu ?!

Eu imi fac timp pentru mine, pe care as vrea sa-l impart cu cei dragi sufletului meu…dar viata este asta si nu am putere sa schimb nimic..pentru ceilalti.

Sunt o femeie norocoasa..after all.

Mi se petrec lucruri foarte frumoase. Chiar daca nu la intensitate maxima. Dar sunt cadouri marunte care cantaresc foarte mult.

Si ma descopar pe mine, de fapt ma redescopar. Sunt chiar eu, asa cum sunt eu de fapt. Vesela, optimista, jucausa si….linistita. Desi unii ar crede ca pot primi mai mult, ei nu stiu ca nu primeam nici macar atat. Ei nu stiu ca acum am 80% din ce imi doream si ca sansele sunt de 90% sa primesc tot. Cine mai e atat de norocos ca mine? Sa ridice mana!

Plutesc acum pe ape limpezi si care isi urmeaza firesc cursul. Eu , care tot timpul faceam rafting prin viata si, ooo, deja eram in linia intai. Invatasem sa manuiesc atat de bine caiacul si sa raman ferma pe pozitie, incat chiar nu mi se mai taia respiratia la vreo sectiune “cu denivelari”.

A, nu va imaginati ca totul este roz…oricat mi-ar placea mie aceasta culoare. Probleme sunt, neplaceri apar, dar e atat de placut sa le caut o rezolvare acum, parca se leaga totul mai usor, parca nu ma mai apasa cu aceeasi forta si gasesc resursele sa-i sprijin si pe cei dragi. Totul dintr-un sufletzel de pici…adik eu.

Si mie mi-e drag de tine…(esti sursa mea secreta de alimentare)